Povestea dă „Facebook” (seară)

       
             Toate postările pleacă de la o idee, nu? După care o dezvolți și comentezi ceva, spui o părere, o întamplare, nu știu, ceva!
            Dacă ai ceva interesant de spus de ce sa nu spui? Aud de la mulți prieteni ideea următoare: „Pe Facebook- nu mai există intimitate”. Ok!  Asta mi se pare că depinde de fiecare în parte ce dorește să vadă și ceilalți și ce nu.
             Dacă ai făcut ceva frumos de ce să nu împarti cu lumea? Nu se știe niciodată cum poti influiența pe cineva. Să te trezești într-o zi că te întrebă: " tu ești ce care a zis, cea care a facut?". Si așa este, cum noi ne uitam la altii a căror viata pare de vis dar în fond sunt si ei tot oameni, sa vadă și alții de ce suntem noi capabili.
           Orice lucru postat rămâne pentru cei  care sunt la o anumită vârstă si vor să vadă cum gândeai. Cum erai atunci și cum ai ajuns acum? Să se identifice cu persona ta de atunci și să caute o modalitate prin care să devină așa. Sunt niște cuvinte și gânduri filosofice, nimeni nu le întelege rostul, dar pana la urmă toti gândim așa, toti facem parte dintr-o „melodie” și avem dreptul să ne alegem versurile și ritmul.
Altă chestie: Telepatia, damn it! Mă gândesc la o melodie, o vad la altcineva, o poză pe care am descărcat-o pe telefon, apare la cineva pe facebook. O idee de un status, apare la altcineva. Un loc în care vrei să te duci, vezi check-in, un film pe care vrei să il vezi, daamn it și ăsta e la cineva pe facebook. Da! Într-adevar asta-i ironia sorții, nu suntem atât de unicați pe cât credeam că suntem. Poate chiar în acest moment eu schimb gândurile cuiva, în bine sau în rău asta e partea a doua.
Ideea e că cineva deja și-a format o părere despre aceasta postare, am i right? of course i am! Nu vrem să vedem cât de influiențați suntem. Citești ceva și automat îți rămâne în cap. Poți schimba atât de ușor viața cuiva făra să vrei, fără să știi ca faci asta.  Trebuie să te faci văzut, să te remarci și sa devi un model pentru acel cineva. Sunt atâția oamenii care nu își dau seama cât de mult înseamnă ei pentru altii și poate că nici tu nu îți dai seama cât de mult înseamna pentru tine. Cu toții avem un ideal de a ajunge ca cineva anume, nu cred ca exista o carieră reușită fară un model în cap.
Anyway, eu încă sunt socată de această telepatie a mea, este foarte amuzant atunci când îmi zic „ar fi culmea să apară” e prima chestie de o văd la news feed. Dacă nu ma gândesc, nu apare. Ce este și mai culmea? De cele mai multe ori nimeresc și persoana!

Telepatie sau psiholog? Aceasta este întrebarea. Oare chiar există o telepatie sau am înnebunit de tot?

Acum, după un moment de concentrare maximă, puțină muzica:

Fotografia și primăvara

            Cred că toți știm senzația aceea când ai o temă de făcut și ai ideei dar nu poți să le scrii. Am stat o zi ca să mă gândesc cum văd eu primăvara și să fie scris într-un stil jurnalistic. Bineînțeles că totul s-a rezumat la: fotografie, călatorie, distracție, plimbare, București, prietenie. Mi-am imaginat o întâmplare, bine o parte din ce am scris este adevărat, o parte este pură imaginație. Dar cine știe? Într-o zi poate că nu o mai fie!

Si voilà la resulte:

Parcul Cișmigiu

A venit momentul ca sa te ridici din pat și zici: „Astăzi plec să ma plimb” sau „ Azi îmifac bagajul și plec”. Pentru mine asta înseană primăvara, calatorie și distracție.

Zis și făcut. M-am trezit și m-am gândit că dacă tot vine 1 aprilie să fac o vizită surpriză unei prietene din București.  O plimbare pe o vreme așa frumoasă nu mi-ar strica. În fiecare an în primăvară îi fac o vizită doar ca dedata asta nu am de gând să o anunț.  Chiar dacă primăvara aceasta este combinată cuiarna, totuși ideea de primăvara pentru mine este importantă. Mi-am făcut bagajul și am luat ceea ce este cel mai important, aparatul foto. Voiam să plec pe jos spre gară însă am realizat că întarzii așa că am decis sa iau un taxi chiar dacă afară era soare. Nu pot să cred. Acum două zile ningea afară și mă gândeam să îmi cumpăr ski-uri iar acum este soare, cald și frumos, vreme superba de făcut poze și de plimbare. Și revin la tren, tot timpul îmi place săma uit pe geam și să analizez natura și oamenii. Este o trecere rapidă așa căîncă nu s-a topit încă toată zapada, dar dacă va fi soare toată ziua se va topi.

Centru Vechi

 Și iată, am ajuns în gara de nord. De data aceasta pot sa stau să beau și eu o cafea pe peron și să fac poze, nu mai trebuie să mă imbrac cu tot dulapul ca să fac asta. Mă gandesc unde să mă ducsă fac poze frumoase, hmm pe spital? Ar fi o idee bună, sau la un bloc turn depe lângă Universitate. În fine, găsesc eu în cele din urmă. Și încet, încet maîndrept spre metrou. Iau Republica, schimb la Eroilor.  Între timp o pun pe o prietenă să o sune să îi zică ca se întâmplă ceva grav și că trebuie să vină la Politehnică urgent.Cobor la stația Politehnica. Primesc telefon ca în zece minute să fiu sus la metrou, urc și mă asez pe o banca. Și dintr-o dată apare, și sar în față și strig ”mai nou nu e pacaleală de 1 aprilie ci e surpriză, la asta nu teașteptai”. Reacția ei este una soc, dar se pare ca îi trecere repede, așa ca ne îndreptăm spre casă să îmi las bagajele și dupa avem destinația Piața Unirii.  Îmi era dor de o plimbare pe Lipscani, așarelaxantă nu în fugă din cauza frigului. Observ diferența între vizita mea de acum și cea de dinainte: Oameniistau la terase relaxați, își beau o cafea liniștiti, citesc ziuarul, foartemuți sunt cu aparatul foto pregățiti de un photo shooting in parc sau încentrul vechi, copii se plimbă cu bicicleta sau se dau cu rolele. Îmi scot șieu aparaul foto și încept să fac poze, înaugurez primăvara printr-o poză. Maimergem și vedem un targ de flori în față la Raiffaisen, ne oprim să ne uitam șinoi. Puțin mai încolo are loc un concert in aer liber, ne ducem să vedem și noispectacolul. 

Acum, după ce făcuram poze aici, mergem spre Universitate, seaproprie apusul, trebuie neapărat sa fac o poză. Ajungem și ne urcăm pe unbloc, echipate cu cafea și ceva de mâncare ca să stam mai mult acolo. Am ajuns la fix, soarele apune. Fac poze, multe multe poze. Și acum stăm pe o bordură șine uităm la oraș, e atât de plăcut afară încât n-aș mai pleca, dar se întunecăși se lasă frig din păcate. Ne dăm josși ne îndreptăm spre casă. Pe drum începem să ne povestim și mai facem poze,mai e și mâine o zi, poate că va fi mai frumoasă ca aceasta, poate că nu. Ideeaeste că azi a fost o zi de primăvară reușită pentru mine, o zi perfectă deprimăvara. Am făcut tot ce voiam să fac pe 1 aprilie, să calatoresc, să madistez și să ma bucur companie și în același timp și de vremea de afară.Povestea de primăvară va continua și maine.