Trei în unu (cândva, atunci, acum)

           O parte din mine vrea să pună ceva pe blog și am ales să nu o dezamăgesc. Lucrurile nu sunt simple problema tot timpul este cum alegi să pui în cuvinte gândurile și experiențele tale.

Să începem.

Dâmbovița 

         Acum trei weekend-uri am fost în București. Patru zile de fun și distracție în care m-am plimbat am făcut bătături la picioare și simțeam că pic de oboseală. Atunci am aflat o veste bună care s-a transformat în veste proastă ulterior. Da, toată lumea care mă cunoaște știe la ce mă refer! De data asta am urcat pe Spitalul Universitar și norocul nostru a fost liftul. Aventuri cu GPS-ul again! Note to myself: Când folosești GPS-ul încercă să vezi doar unde e și nu sa faci distanța de unde ești tu până unde vrei să anungi. Riști să te plimbi în cerc vreo 15 minute!( Ca să nu creadă lumea că sunt antisocială am întrebat persoane dar nimeni nu știa să îmi spună unde este ce cautam eu). Problema era că am mai fost o dată până acolo dar cu taxi iar pe jos nu îmi mai aminteam drumul exact, știam zona.( Control Club).

Imagine făcută de pe Spitalul Universitar

 După ne îndreptăm spre str. Vasile Lascăr, undeva în direcția Piața Romană, Bulevardul Dacia, apoi dreapta. Pe ăsta l-am găsit și am ajuns chiar înainte. Este vorba de un concurs de fotojurnalism și trebuia să luam diplomele de acolo.
                                                                   
  Toate bune și frumoase. În perioada mea în capitală se dovedește iar teoria mea cu „lumea e mică răăăău!”.

După: 

         Facultate! Teme, dus la facultate, urcat până la 505 în pod( în fiecaaaareee zi!). Proiecte, teme. În prima zi la facultate după ce am ajuns din București am zis și eu să mă trezesc să ma duc la cursul de ISMM de la ora 9 dimineața( am ajuns la 1 noaptea în Craiova și am dormit 4 ore jumătate după un weekend de 4 ore dormit/noapte) șiiii ghici de s-a întâmplat? Ț
eapă fraiere, facem o oră de ISMM. Și așa s-a dus și somnul meu dar nu e problemă. Am recuperat după.

Weekend

        Ieșit prin Craiova. La noi există vechea problemă: Unde ieșim? Și ajungem la concluzia că sunt cateva terase și baruri calumea în toată Craiova așa că ne gândim degeaba și mergem în Cafe Teatru Play, Irish Way Pub. Da, clienți fideli! Problema în București: O grămadă de localuri, baruri super tari, problema este că nu ai bani pentru toate și sunt distanțele mari. Problema în Craiova: NUUU ai undeeeee!!!! Prea limitat!
       În alt weekend venind vorba de localuri, am zis să trec prin vechiul nostru local „Pubs” și am făcut o mareee greseală. Oamenii nu mai știu să se distreze. Stau cu o sticlă de bere în mână pentru ca e cool și ne plimbăm dintr-o parte în alta de 1000 de ori. Ducem lipsă de atenție sau vrem să facem concurentă tipelor de la bar, până și ele se plimbă mai puțin. Plus limita de vârstă, aici e de plâns. Cred că o să fie un local pentru cei sub 18 ani în curând unde se poate lua alcool.
     
    Uitai de ce a fost mai important: Photooooshooting!  Împreună cu două prietene am fost la Casa Universitarilor unde am făcut muuulte multeee poze. Dacă vreți să le vedeți puteți da un search pe facebook: Andreea Kiddo Photography.

     Apoi  facultate și iar facultate. Am făcut un filmuțet pentru o temă la tehnici de colectare în presa scrisă despre Monitorul Oficial. Filmul ține 5 minute iar noi ne-am chinuit undeva pe la 2 ore să filmăm. Important este că a ieșit bine.

       
     Acum:
 Vacanță. Ziua mea de 1 mai bineînteles am primit vestea proastă de care scriam mai sus. După a fost chiar okay, m-am întâlnit cu majoritatea prietenilor și am stat la un grătar.


       Aaaa, gata știu! De acum înainte ce rost are să mai mergem undeva când putem să ne luam o pungă de semințe, o sticlă de cola la 2 jumate și să ne punem pe Calea București pe o bancă? Că doar e frumos pă la oraș, multe mașini, multă poliție dar care nu face nimic.

Cuuuuummmm fraaatee?? Cat de cocalar și țăran trebuie să offf nu mai am cuvinte. Anyway get the idea. Nu îi suport dacă ai chef de semințe poți să te duci în spatele unui bloc, la tine în fața blocului etc dar nu pe Calea București!!! The fuck e vorba de cei 7 ani de acasă, crezi că ești „jmecher”?

În spatele acesor povești zac și anumte parți ascunse, sentimente, gânduri, ideei, trăiri dar care nu pot să le pun în cuvinte. Și acum o melodie așa de final șiiiiiii

Happy Easter !

Fotografia și primăvara

            Cred că toți știm senzația aceea când ai o temă de făcut și ai ideei dar nu poți să le scrii. Am stat o zi ca să mă gândesc cum văd eu primăvara și să fie scris într-un stil jurnalistic. Bineînțeles că totul s-a rezumat la: fotografie, călatorie, distracție, plimbare, București, prietenie. Mi-am imaginat o întâmplare, bine o parte din ce am scris este adevărat, o parte este pură imaginație. Dar cine știe? Într-o zi poate că nu o mai fie!

Si voilà la resulte:

Parcul Cișmigiu

A venit momentul ca sa te ridici din pat și zici: „Astăzi plec să ma plimb” sau „ Azi îmifac bagajul și plec”. Pentru mine asta înseană primăvara, calatorie și distracție.

Zis și făcut. M-am trezit și m-am gândit că dacă tot vine 1 aprilie să fac o vizită surpriză unei prietene din București.  O plimbare pe o vreme așa frumoasă nu mi-ar strica. În fiecare an în primăvară îi fac o vizită doar ca dedata asta nu am de gând să o anunț.  Chiar dacă primăvara aceasta este combinată cuiarna, totuși ideea de primăvara pentru mine este importantă. Mi-am făcut bagajul și am luat ceea ce este cel mai important, aparatul foto. Voiam să plec pe jos spre gară însă am realizat că întarzii așa că am decis sa iau un taxi chiar dacă afară era soare. Nu pot să cred. Acum două zile ningea afară și mă gândeam să îmi cumpăr ski-uri iar acum este soare, cald și frumos, vreme superba de făcut poze și de plimbare. Și revin la tren, tot timpul îmi place săma uit pe geam și să analizez natura și oamenii. Este o trecere rapidă așa căîncă nu s-a topit încă toată zapada, dar dacă va fi soare toată ziua se va topi.

Centru Vechi

 Și iată, am ajuns în gara de nord. De data aceasta pot sa stau să beau și eu o cafea pe peron și să fac poze, nu mai trebuie să mă imbrac cu tot dulapul ca să fac asta. Mă gandesc unde să mă ducsă fac poze frumoase, hmm pe spital? Ar fi o idee bună, sau la un bloc turn depe lângă Universitate. În fine, găsesc eu în cele din urmă. Și încet, încet maîndrept spre metrou. Iau Republica, schimb la Eroilor.  Între timp o pun pe o prietenă să o sune să îi zică ca se întâmplă ceva grav și că trebuie să vină la Politehnică urgent.Cobor la stația Politehnica. Primesc telefon ca în zece minute să fiu sus la metrou, urc și mă asez pe o banca. Și dintr-o dată apare, și sar în față și strig ”mai nou nu e pacaleală de 1 aprilie ci e surpriză, la asta nu teașteptai”. Reacția ei este una soc, dar se pare ca îi trecere repede, așa ca ne îndreptăm spre casă să îmi las bagajele și dupa avem destinația Piața Unirii.  Îmi era dor de o plimbare pe Lipscani, așarelaxantă nu în fugă din cauza frigului. Observ diferența între vizita mea de acum și cea de dinainte: Oameniistau la terase relaxați, își beau o cafea liniștiti, citesc ziuarul, foartemuți sunt cu aparatul foto pregățiti de un photo shooting in parc sau încentrul vechi, copii se plimbă cu bicicleta sau se dau cu rolele. Îmi scot șieu aparaul foto și încept să fac poze, înaugurez primăvara printr-o poză. Maimergem și vedem un targ de flori în față la Raiffaisen, ne oprim să ne uitam șinoi. Puțin mai încolo are loc un concert in aer liber, ne ducem să vedem și noispectacolul. 

Acum, după ce făcuram poze aici, mergem spre Universitate, seaproprie apusul, trebuie neapărat sa fac o poză. Ajungem și ne urcăm pe unbloc, echipate cu cafea și ceva de mâncare ca să stam mai mult acolo. Am ajuns la fix, soarele apune. Fac poze, multe multe poze. Și acum stăm pe o bordură șine uităm la oraș, e atât de plăcut afară încât n-aș mai pleca, dar se întunecăși se lasă frig din păcate. Ne dăm josși ne îndreptăm spre casă. Pe drum începem să ne povestim și mai facem poze,mai e și mâine o zi, poate că va fi mai frumoasă ca aceasta, poate că nu. Ideeaeste că azi a fost o zi de primăvară reușită pentru mine, o zi perfectă deprimăvara. Am făcut tot ce voiam să fac pe 1 aprilie, să calatoresc, să madistez și să ma bucur companie și în același timp și de vremea de afară.Povestea de primăvară va continua și maine.