Trei în unu (cândva, atunci, acum)

           O parte din mine vrea să pună ceva pe blog și am ales să nu o dezamăgesc. Lucrurile nu sunt simple problema tot timpul este cum alegi să pui în cuvinte gândurile și experiențele tale.

Să începem.

Dâmbovița 

         Acum trei weekend-uri am fost în București. Patru zile de fun și distracție în care m-am plimbat am făcut bătături la picioare și simțeam că pic de oboseală. Atunci am aflat o veste bună care s-a transformat în veste proastă ulterior. Da, toată lumea care mă cunoaște știe la ce mă refer! De data asta am urcat pe Spitalul Universitar și norocul nostru a fost liftul. Aventuri cu GPS-ul again! Note to myself: Când folosești GPS-ul încercă să vezi doar unde e și nu sa faci distanța de unde ești tu până unde vrei să anungi. Riști să te plimbi în cerc vreo 15 minute!( Ca să nu creadă lumea că sunt antisocială am întrebat persoane dar nimeni nu știa să îmi spună unde este ce cautam eu). Problema era că am mai fost o dată până acolo dar cu taxi iar pe jos nu îmi mai aminteam drumul exact, știam zona.( Control Club).

Imagine făcută de pe Spitalul Universitar

 După ne îndreptăm spre str. Vasile Lascăr, undeva în direcția Piața Romană, Bulevardul Dacia, apoi dreapta. Pe ăsta l-am găsit și am ajuns chiar înainte. Este vorba de un concurs de fotojurnalism și trebuia să luam diplomele de acolo.
                                                                   
  Toate bune și frumoase. În perioada mea în capitală se dovedește iar teoria mea cu „lumea e mică răăăău!”.

După: 

         Facultate! Teme, dus la facultate, urcat până la 505 în pod( în fiecaaaareee zi!). Proiecte, teme. În prima zi la facultate după ce am ajuns din București am zis și eu să mă trezesc să ma duc la cursul de ISMM de la ora 9 dimineața( am ajuns la 1 noaptea în Craiova și am dormit 4 ore jumătate după un weekend de 4 ore dormit/noapte) șiiii ghici de s-a întâmplat? Ț
eapă fraiere, facem o oră de ISMM. Și așa s-a dus și somnul meu dar nu e problemă. Am recuperat după.

Weekend

        Ieșit prin Craiova. La noi există vechea problemă: Unde ieșim? Și ajungem la concluzia că sunt cateva terase și baruri calumea în toată Craiova așa că ne gândim degeaba și mergem în Cafe Teatru Play, Irish Way Pub. Da, clienți fideli! Problema în București: O grămadă de localuri, baruri super tari, problema este că nu ai bani pentru toate și sunt distanțele mari. Problema în Craiova: NUUU ai undeeeee!!!! Prea limitat!
       În alt weekend venind vorba de localuri, am zis să trec prin vechiul nostru local „Pubs” și am făcut o mareee greseală. Oamenii nu mai știu să se distreze. Stau cu o sticlă de bere în mână pentru ca e cool și ne plimbăm dintr-o parte în alta de 1000 de ori. Ducem lipsă de atenție sau vrem să facem concurentă tipelor de la bar, până și ele se plimbă mai puțin. Plus limita de vârstă, aici e de plâns. Cred că o să fie un local pentru cei sub 18 ani în curând unde se poate lua alcool.
     
    Uitai de ce a fost mai important: Photooooshooting!  Împreună cu două prietene am fost la Casa Universitarilor unde am făcut muuulte multeee poze. Dacă vreți să le vedeți puteți da un search pe facebook: Andreea Kiddo Photography.

     Apoi  facultate și iar facultate. Am făcut un filmuțet pentru o temă la tehnici de colectare în presa scrisă despre Monitorul Oficial. Filmul ține 5 minute iar noi ne-am chinuit undeva pe la 2 ore să filmăm. Important este că a ieșit bine.

       
     Acum:
 Vacanță. Ziua mea de 1 mai bineînteles am primit vestea proastă de care scriam mai sus. După a fost chiar okay, m-am întâlnit cu majoritatea prietenilor și am stat la un grătar.


       Aaaa, gata știu! De acum înainte ce rost are să mai mergem undeva când putem să ne luam o pungă de semințe, o sticlă de cola la 2 jumate și să ne punem pe Calea București pe o bancă? Că doar e frumos pă la oraș, multe mașini, multă poliție dar care nu face nimic.

Cuuuuummmm fraaatee?? Cat de cocalar și țăran trebuie să offf nu mai am cuvinte. Anyway get the idea. Nu îi suport dacă ai chef de semințe poți să te duci în spatele unui bloc, la tine în fața blocului etc dar nu pe Calea București!!! The fuck e vorba de cei 7 ani de acasă, crezi că ești „jmecher”?

În spatele acesor povești zac și anumte parți ascunse, sentimente, gânduri, ideei, trăiri dar care nu pot să le pun în cuvinte. Și acum o melodie așa de final șiiiiiii

Happy Easter !