Free time...

Update:  Faaaacultate! Și cam atât.

 
        Bine, nu chiar. Am zis așa că am la dispoziție o ora de liberate să mai scriu ceva pe blog. Nu am un subiect fix așa că încerc să spun ce am de spus în cat mai puține fraze. Timpul? Da ceva prețios pentru mine de la un timp încoace. Înainte nu făceam nimic și ma plictiseam, acum nu am timp sa fac asta, și îmi place, simt că fac ceva folositor, productiv. Într-un fel mă plâng eu că n-am mai ieșit de 3 weekend-uri decât la o cafea din joi în paști dar într-un fel realizez că nu stau și ca fac ceva. Ma uit în jur și văd persoane care sunt ”ceva” și sunt „cineva”, au o identitate, lumea îi cunoaște pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac. X este fotograf, y este cântăreț, z este jurnalist etc. Cum? Au muncit și s-au sacrificat poate să ajungă acolo. Trebuie să muncesc mai mult, asta e clar!


                  Este un citat pe care îl tot am în ultimul timp în cap acela că nu este grav cand  se vorbește despre tine este grav atunci cand nu se zice nimic. De ce? Pentru ca nu esti cunoscut, nu ai făcut nimic să fi cunoscut, nu poți să stai degeaba și să crezi ca vei ajunge vedetă peste noapte. Hmm, vă gândiți vreodată cate persoane vorbesc despre voi?.
                     Îniante nu o făceam, dar acum am realizat că este atat de bizar acest fenomen: Te-ai întâlnit cu cineva, acea persoană se întalnește cu prietenii la cafea și apari si tu în subiect, sau invers. Un prieten îți povesteste viața lui și tu îți amintești de o persoană și te apuci să povestești. Ce este paradoxal este faptul că nu o să știm niciodata cine, când și în ce context s-a vorbit despre noi. Poate apariția ta pentru o persoană a însemnat ceva, poate că nu, frumosul constă în ambiguitate, să fim sinceri, prima părere contează.

Așadar, acum pastrez tradiția și închei această postare cu o melodie.

Jurnal de București

Cea mai frumoasa și interesanta vacanță a mea a fost săptămâna trecută în București. După cum mă știu majoritatea, de fiecare data când am posibilitatea sa plec sunt prima acolo, din păcate nu prea des dar încerc cat de mult se poate. Lasând povestea cu nopti nedormite, mâncat doar să supraviețuiesc, alergat continuu pentru ca nu știam cat fac de la un punct la altul. Sfat: nu folosiți GPS-ul!, am avut o grămadă de experiențe placute. Noroc ca am prieteni buni care ma vor ajuta mereu indiferent de situatie. Am descoperit prin intermediul lor și oameni noi de la care am avut cate ceva de învățat, poate pe unii am să îi revad poate ca nu, important este sa socializezi. Este atât de usor sa comunici și sa îți exprimi punctul tau de vedere, dar nu înțeleg aici de ce nu o fac. Poate ca îți este frică deoarece cunoști pe toată lumea și crezi ca te vor judeca,dar tot timpul o să fie cineva contra și nu o să îi convină nimic.

Bineînțeles am terorizat pe toată lumea cu pozele, doar sunt și eu la început, trebuie sa mă înțeleagă. 

Sâmbătă 9.03.2013: Parcul Cișmigiu. O zi superbă pentru facut poze afară în parc.  

Lipscani, Centru Vechi.

Primul foto shooting în Cișmigiu. Ziua mea de ”duminică” așa a pornit ziua mea, o zi calmă, fară multă agitație. De la o idee de a mea, bineînțeles doar mie imi vin ideei ”geniale” la ora 7 dimineața eram pe Lipscani si ne plimbam. Ce s-a întâmplat în acea zi de duminică rămâne cancan. 

Podul de la Grozăvesti. Înainte de o vizită la căminele din regie.

Eroilor. Singura mea poză facută la apus cu aparatul foto. Din 10 încercari de a gasi setarile potrivite am reușit să fac și eu o poză acceptabilă. 

Last day, iesit în centrul vechi la o cafea împreună cu prietenii și  cateva poze on my way back home.

Not a long time ago.

Petrecere dupa sesiune. Fix cum am terminam, mi-am luat zborul si am venit in Bucuresti, locul in care se poate intampla orice, oricand. Da! Mi-am imaginat ca nu o sa fie plictiseala dar nici chiar atat de palpitant. Am simtit din nou energia pe care o simteam inainte. Pacat ca trebuie sa ma intorc, nu as vrea. Pfff c'est la vie!! Am sa ajung si aici sometimes, locul potrivit la momentul potrivit. Nu degeaba se spune asta, trebuie sa existe o anumita explicatie, dar nu o vreau acum. Oricum important este sa ai prieteni buni, care sa fie mereu langa tine si care te sustin.
Nu am suportat niciodata monotonia sau oamenii care sunt ignoranti si inchisi. Mi se pare stupid la modul ca ai o singura viata, de ce sa iti pierzi timpul degeaba cand poti sa faci altceva tot timpul. Ziua de azi nu trebuie neaparat sa fie ca ziua de ieri. De ce trebuie sa facem totul ca o rutina?