Povestea de seară

             Când te-ai enervat puţin, treci şi scrii pe blog ce te unge pe suflet. Asta-i concluzia la care am ajuns, fiecare postare a mea porneşte de la o nelinişte sau şi de la o mulţumirea prea mare,dar parcă pentru aia nu ma agit atât de mult.
           Las totul aşa, nu are sens că nahh fiecare are stilul său de a scrie şi de a observa. Acum vreau să vorbesc puţin despre ajutorul reciproc al oamenilor. Câţi la sută dintre oamenii pe care îi cunoşti te vor ajuta într-o situaţie? Foarte puţini. În general le place să critice, să zică ca nu eşti bun de nimic şi că eşti ratat sau sarac cu duhu`.
              Te crezi tu mai bun? OK. Arată tot ce poţi şi pe bune că las totul baltă şi tac. Venind vorba de ajutor am păţit o fază în Bucureşti la metrou de genul: Mai există şi dă treabă. După cum spuneam mă aflam la Lujerului la metrou şi am băgat cartela în aparat şi am rămas blocată. M-am dus la femeia de la casă care mi-a spus ca nu are cine să vină la ora 9 jum şi că să intru prin spate. Super tareee! Puţini oamenii fac asta şi ca să fie treba treabă mai era şi din Craiova. Era de 25 de ani angajată la Metrorex. Ăsta da exeplu pozitiv.
      Unul negativ ar fi cel de azi: postez şi eu pe facebook o întrebare " Dacă are cineva încărcător pentru Acer?" Băăăăi, unul nu răspunsă, să zică măcar ca are dar nu îl dă, că ai probleme cu el, că te pot ajuta cu ceva. Din 1064 de prieteni pe facebook, băăi o singură persoană să fi comentat măcar ceva pe lângă subiect.  Nu fratee, dacă nu scot un crac pe afară sau alte părţi din corp nu mă ajută nimeni. Bine nu generalizez această problemă şi nu e nimic greşit cu asta e doar un stil al unora. Eu ma refer la mentalitatea oamenilor de a ajuta pe cineva mai de grabă străin dar care este cunoscut de toatăăă lumea decât pe cineva apropriat de el şi mai puţin cunoscut. Bine faza la mine cu acest cunoscut nu e valabilă, cunosc şi mă cunosc destul de mulţi oameni dar tot degeaba. Îmi place mereu să cunosc lume nouă, să întâlnesc feţe noi. Mi se par atât de prost gust mesajele unora încât prefer să tac din gură. Dacă vrei să ajuţi pe cineva îl ajuţi si punct dacă nu asta-i viaţa, nu te aştepta ca şi tu să fi ajutat.

       Altă problemă maaajoră pentru mine şi din păcate tragică pentru cei care mă ştiu este că nuu îmi merge laptopul. Nu dramatizez dar am o grămada de scris pentru facultate şi o grămadă de poze pe care vreau să le editez. E vorba şi de o anumită obişnuinţă, seară stau, modific o poză ori mă uit la un film, sau pe facebook, mai citesc ceva etc. Nu pot sa stau fără, este o mini-dependenţă.

Şi acum apelăm la karma şi încerc să ma calmez pentru că mâineee este o zi lungă.

Sper ca voi măcar să aveţi o săptămână bună. La mine, după ce vin din Bucureşti parcă începe războiul în Craiova. Ajung aici şi am o grămadă de chestii de făcut. Maine facultate, dus la service cu laptopul, dupa LA Radio, distribuim reviste, dupa finalizat un proiect şi bla bla bla.

Şi nu uitaţi: Accesaţi https://www.facebook.com/pages/Andreea-Kiddo-Photography/102273789813845?ref=ts&fref=ts